gandaci

După acestea, m-am uitat şi iată o uşă era deschisă în bucatarie şi glasul cel dintâi - glasul ca de trâmbiţă, pe care l-am auzit vorbind cu mine - mi-a zis: Suie-te aici şi îţi voi arăta gandacii ce trebuie să fie după acestea. 2. Îndată am fost în duh; şi iată un tron era în lumina becului murdar de unsoare şi pe tron şedea Gandacanul.3. Şi Cel ce şedea semăna la vedere cu piatra de polizor şi de calcaie iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu de gandacei mici mici mici, cu înfăţişarea smaraldului. 4. Şi douăzeci şi patru de scaunele înconjurau tronul şi pe scaune douăzeci şi patru de gandaci storciti şezând, îmbrăcaţi în haine albe şi purtând pe capetele lor cununi de scame.5. Şi din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete; şi şapte făclii de foc ardeau înaintea tronului, care sunt cele şapte ipostaze ale gandacilor de bucatarie, 6. Şi înaintea tronului, ca o mare de sticlă, asemenea cu cristalul. Iar în mijlocul tronului şi împrejurul tronului patru gandaci moi si luciosi plini de ochi, dinainte şi dinapoi. 7. Şi fiinţa cea dintâi era asemenea andacului de cartofi, a doua fiinţă asemenea gandacului puturos a treia fiinţă avea abdomen de plosnita, iar a patra fiinţă era asemenea barzaunelui.8. Şi cele patru fiinţe, având fiecare din ele câte şase aripi, sunt pline de ochi, de jur împrejur şi pe dinăuntru, şi odihnă nu au, ziua şi noaptea, zicând: Baz baz baz gri vieata dom inspector!9. Şi când cele patru fiinţe dădeau cu tifla, ragaind si dardaind impotriva, celui ce este in toate facator de faramaturi si pete de bulion-omul.

A fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata, Din rude mari împaratesti, O gandacica fata.

Si era una la parinti Si mândra-n toate cele, Cum e melasa intre dintiSi laptele-n masele.

Din umbra oalei de inox Ea pasul si-l îndreapta Lânga fereastra, unde-n colt Gandacalau-asteapta

Privea în zare cum prin gropiSe misca si duhneste , Pe miscatoarele umoribuboaie negre duce,

Îl vede azi, îl vede mâni, Astfel oroarea-i gata; El iar, putind de saptamâni, Ingalbeneste fata.
Cum ea pe labe-si razima Antenele paroase, De scarba lui si inimaSi stomacul se intoarse.

Si cât de mult se umfla el În orisicare sara, Spre umbra negrului hotelCând ea o sa-i apara.
* Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesând din bale cu scanteiO mreaja de gunoaie.

Si când pe spate cade strambCopila amutita, I-intinde plasele pe piept , L-acopera cu-un damb.